EP 127: Mandeville

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Astăzi discutăm despre Bernard de Mandeville, autorul „Fabulei albinelor", o lucrare adesea citată, dar rar citită. Mandeville, de origine franceză-olandeză, s-a stabilit în Anglia. S-a născut la Rotterdam și a fost influențat de Pierre Bayle, un alt hughenot. Bayle susținea că o societate bună poate fi formată din atei, iar Mandeville a preluat ideea că virtutea privată nu este esențială pentru funcționarea societății. A studiat la Leiden, unde a fost influențat de Descartes, dar a renunțat la unele dintre ideile acestuia, mai ales în ceea ce privește distincția dintre oameni și animale.

Mandeville a fost un critic al aparențelor virtuoase și a scris despre egoism și iubirea de sine. A dezvoltat o distincție între self-love și self-liking, anticipând idei similare la Rousseau. În „Stupul Cârtitor", o primă variantă a „Fabulei albinelor", Mandeville ilustrează cum perfecțiunea morală ar duce la colaps economic. Societatea olandeză și engleză din acea vreme depindeau de consumul de produse de lux, iar Mandeville argumentează că viciile private contribuie la prosperitatea publică.

Mandeville a fost și medic, scriind despre ipohondrie și isterie. A criticat doctrinele mercantiliste și a susținut că consumul intern este benefic pentru societate. A argumentat că o mare parte a societății ar trebui să rămână săracă pentru a asigura forța de muncă ieftină. Gândirea sa a influențat economiști precum David Hume și Adam Smith, deși aceștia l-au criticat.

Mandeville a fost un pesimist în privința naturii umane, influențat de rigorismul moral calvinist. A susținut că ipocrizia este necesară pentru funcționarea societății. Ideile sale au fost controversate, dar au inspirat gânditori precum Darwin și Marx. Mandeville a respins ideea că natura umană este bună și a promovat organizarea spontană a societății pentru a anula viciile individuale.