Kapka Kassabova: „În călătoria mea pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni”

Timpul prezent

Player FM - Internet Radio Done Right

26 subscribers

تمت الإضافة منذ قبل four أعوام

المحتوى المقدم من Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural, Matei Martin, and Adela Greceanu la Radio România Cultural. يتم تحميل جميع محتويات البودكاست بما في ذلك الحلقات والرسومات وأوصاف البودكاست وتقديمها مباشرة بواسطة Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural, Matei Martin, and Adela Greceanu la Radio România Cultural أو شريك منصة البودكاست الخاص بهم. إذا كنت تعتقد أن شخصًا ما يستخدم عملك المحمي بحقوق الطبع والنشر دون إذنك، فيمكنك اتباع العملية الموضحة هنا https://ar.player.fm/legal.

<div class="span index">1</div> <span><a class="" data-remote="true" data-type="html" href="/series/know-what-you-see-with-brian-lowery">Know What You See with Brian Lowery</a></span>

1
Know What You See with Brian Lowery

إلغاء الاشتراك

منذ 10 أياممنذ 10d ago

إلغاء الاشتراك

شهريا

The “Know What You See” podcast delves into the ways our fundamental need to connect with others profoundly shapes our experience of life. On each episode, through conversations with experts and people just trying to make sense of it all, Brian Lowery takes a journey of exploration—answering and raising questions to deepen our understanding of and appreciation for the often surprising, sometimes perplexing, and now and then transcendent lives we create together.

منذ عام واحد 30:39

MP3•منزل الحلقة

Scriitoarea Kapka Kassabova ne propune în volumul „Frontiera” o călătorie de-a lungul graniței unde Bulgaria se învecinează cu Turcia și Grecia. În periplul ei, autoarea cunoaște oamenii locurilor, adevărate personaje care îi dezvăluie istoriile acestui spațiu complex, marcat de traume colective dar și de povești despre supraviețuire. Cartea „Frontiera” este ea însăși o construcție de frontieră: între ficțiune și literatură de călătorie, între relatare jurnalistică și carte de istorie și se citește ca un roman de aventuri.
Kapka Kassabova a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), unde a fost înregistrat acest interviu, tradus de Sorina Chiper.

În periplul dumneavoastră ați cunoscut oamenii locurilor, adevărate personaje, care v-au spus poveștile lor și poveștile acestui spațiu complex. Cum v-ați apropiat de ei și i-ați convins să vă vorbească?
Kapka Kassabova: „S-a întîmplat firesc, pentru că am petrecut ceva vreme în acele spații, nu am trecut rapid, ca un simplu jurnalist. Și am fost interesată la modul real iar oamenii au fost foarte generoși și deschiși să-și împărtășească poveștile de viață cu mine. Există și un alt aspect: și anume că partea periferică a Bulgariei, a Turciei, a Greciei e uitată de oamenii de la centru, din orașe. Oamenii care trăiesc în asemenea zone nu sînt obișnuiți să fie văzuți. Nimeni nu-i întreabă voi ce mai faceți, cum vă merge, ce se întîmplă aici? Și-n această călătorie pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni. Uneori asta e tot ce trebuie să faci: să asculți și să fii prezent.”

Cum să citim „Frontiera”: ca pe un reportaj literar, ca pe un jurnal de călătorie, ca pe o carte de istorie?
Kapka Kassabova: „Mai mult decît orice, e o carte despre experiența umană. E o carte în care cititorul e invitat să exploreze, așa cum eu însămi am explorat, o carte în care cititorul e invitat să gîndească, să simtă și să vrea să schimbe ceva.”

În adolescență ați emigrat din Bulgaria în Noua Zeelandă. Acolo ați studiat franceza, rusa și engleza. În 2005 v-ați stabilit în Scoția, unde trăiți și în prezent. Scrieți în engleză. Cum vă raportați la propria dumneavoastră identitate, compusă în spații atît de diverse?
Kapka Kassabova: „Cred că se discută foarte mult în zilele noastre despre identitate. După aceste călătorii în patria mea natală, în Balcanii mei de origine, mi-am dat seama că adevărata mea patrie este pămîntul viu. Și, mai ales după ultima carte din tetralogie, o carte despre viața pastorală, mă identific mai mult cu alte ființe vii decît cu un construct politic. Cred mai degrabă că sîntem ceea ce iubim și sîntem acel loc căruia îi aparținem. Iar pentru mine acel loc este pur și simplu natura vie.”

„Frontiera” este primul volum dintr-o tetralogie din care mai fac parte volumele „To The Lake”, „Elixir” și „Anima”.
„Frontiera” a apărut în limba română la Pandora M, în colecția Anansi, în traducerea Onei Frantz.

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural

810 حلقات

#Societate #Discuție de știri #Știri #Matei Martin #Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural #Adela Greceanu la Radio România Cultural

Kapka Kassabova: „În călătoria mea pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni”

Timpul prezent

26 subscribers

published منذ عام واحد

MP3•منزل الحلقة

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural

810 حلقات

#Societate #Discuție de știri #Știri #Matei Martin #Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural #Adela Greceanu la Radio România Cultural

Tüm bölümler

1
Svetlana Cârstean: „Forța poeziei este că te poate scoate la suprafață” 30:19

منذ 18 hours30:19

30:19

Svetlana Cârstean a publicat recent volumul de poezie „Restul”, la Editura Nemira. Primul dintr-o trilogie, cum aflăm de pe pagina cu titlul. Ceea ce se remarcă de la început este simplificarea limbajului, precizia formulărilor și structura de rezistență pe care e construit discursul, o structură simplă și solidă care sună așa: „E un bărbat în mine care” sau „E un sistem care” sau „E o femeie în mine care”. În centrul cărții este un personaj masculin-feminin prin care autoarea chestionează în profunzime ce e masculin în noi, ce e feminin, dar și ce e stereotip în raportarea la masculinitate și la feminitate. Am vorbit cu Svetlana Cârstean despre noul său volum, despre structura sa și temele centrale, despre insuficiența poeziei și, în egală măsură, despre puterea sa. Svetlana Cârstean : „Tot lucrul meu la această carte a fost la intersecția dintre dimensiunile identitare și tot ce înseamnă muncă, bani, efort enorm, epuizare și, legat de bani, de tot ce înseamnă datorie, a fi plătit, a plăti, a primi, a te autoevalua, toate lucrurile astea erau amestecate. Și am realizat că nu e întîmplător că ele stau acolo ca un ghem, în această imagine a masculinității, care prestează, poate, pînă la exasperare. Am lucrat cu gîndul la mai multe modele de bărbați, de cupluri, mai puțin de femei. Într-un fel am vrut să fac o carte a bărbaților aici, deși, în ultimă instanță, este o carte despre feminitate. După ce trec prin toate modelele astea masculine, restul - care înseamnă multe lucruri -, restul acesta poate fi și felul în care mă poziționez în propria mea feminitate.” „Poezia e un rest. Ce rămîne de la masa celorlalți./ O insuficiență constantă.” se spune în carte. Svetlana Cârstean : „A fost și este o obsesie a mea, un sentiment foarte pregnant - că poezia are această condiție, de a fi insuficientă, în orice sistem. Sigur că e ceva foarte dureros. Asta înseamnă că poezia nu poate să rezolve lucrurile așa cum ne-am putea imagina. Înseamnă că ea există dar e foarte complicat ca prezentul ei să funcționeze absolut simultan cu prezentul propriu-zis, al realității. Că există mereu un decalaj între ceea ce se întîmplă și poezie. Că ea poate fi acceptată în adevărurile ei mult mai tîrziu. Există acest delay . Poezia este mai digerabilă post-factum, post-mortem, după, după, în general după. (...) Poezia e un rest pentru că are o condiție marginală, orice s-ar spune. Nu poate să fie suficient să te înființezi în lume cu poezia. Trebuie să fim serioși și să admitem acest lucru: nimeni nu te va accepta numai cu poezia, nimeni nu va accepta numai poezia. Totdeauna dă cu virgulă, totdeauna rămîne ceva, totdeauna poezia se așteaptă să fie ceva în plus sau ceva pe lîngă sau ceva care o să vină mai tîrziu. Dar nu prezent. Cred că una dintre ratările noastre ca ființe este incapacitatea noastră de a trăi într-o prezență, așa cum poezia o face. Pentru că poezia e prezență. Ca să poți să scrii, trebuie să ai capacitatea de a sta cu tine într-o prezență care uneori poate fi insuportabilă.” Dar, în insuficiența ei, care e forța poeziei? Svetlana Cârstean : „De a putea conține. Noi căutăm conținători pentru tot ceea ce trăim, simțim, gîndim. Forța poeziei este de a putea duce în ea, de a putea susține toate aceste lucruri, de a te putea scoate la suprafață.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural…

1
Ce poate învăța România din experiența Moldovei în materie de combatere a influenței ruse? 29:18

منذ 1 day29:18

29:18

Anul trecut au avut loc în Republica Moldova alegeri prezidențiale și un referendum legat de aderarea la UE. Alegerile s-au desfășurat într-un climat tensionat, în urma unor tentative de destabilizare din partea Rusiei. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a vorbit atunci despre „un atac fără precedent pentru istoria întregii Europe” asupra țării, „bani murdari, cumpărare ilegală de voturi, implicarea în procesele electorale a unor forțe ostile din afara țării și a unor grupări criminale, minciuni, inducerea urii și a fricii”. Vorbim astăzi despre cum s-a apărat Republica Moldova de ingerințele Rusiei în alegeri și despre ce poate învăța România din experiența țării vecine. Invitatul nostru este jurnalistul Mihai Isac, din Republica Moldova. Ziarul de Gardă din Republica Moldova a realizat investigații care au arătat cum a funcționat schema de corupere a alegătorilor cu bani din Rusia, pentru a vota NU la referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană. Ne puteți explica ce au descoperit jurnaliștii de la Ziarul de Gardă? Mihai Isac : „Nu este pentru prima dată cînd mass-media din Republica Moldova demonstrează implicarea banilor murdari de proveniență estică în coruperea voinței electoratului din Republica Moldova. Dacă veți urmări activitatea Ziarului de Gardă, în urmă cu aproximativ trei ani, chiar una dintre jurnalistele implicate în ancheta la care v-ați referit a fost implicată într-o altă anchetă în care s-a arătat cum prin folosirea acestor bani sînt organizate proteste ilegale împotriva autorităților constituționale de la Chișinău. În același timp, chiar în noaptea alegerilor, doamna președintă Maia Sandu a menționat cifra de 300.000 de voturi care ar fi fost cumva viciate de activitatea acestei rețele paralele. (...) Republica Moldova este practic un teren de război, un cîmp de luptă informațional, unde Federația Rusă dezvoltă și aplică noi strategii și tehnici menite să corupă voința electoratului.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Cum mai poate fi menținută în viață relația transatlantică? 28:07

منذ 3 أيام28:07

28:07

Președintele francez Emmanuel Macron a fost luni la Washington și s-a întîlnit cu președintele american Donald Trump. Premierul britanic Keir Starmer merge joi la Washington ca să discute cu Donald Trump. Care sînt marile mize ale acestor discuții? L-am întrebat pe Camil Pârvu, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Camil Pârvu : „E o serie de evenimente politice în desfăşurare, poate e hazardat să vorbim categoric de lucruri care sînt în derulare. Dar ne putem da seama că misiunea oricărui lider politic care reprezintă nu doar Franţa, ci şi Europa, este de a recupera un pic din starea deplorabilă în care se află acum relaţiile transatlantice. E o situaţie pe care Macron trebuie s-o gestioneze şi la nivel personal dar şi la nivelul unor dosare foarte grele: dosarul ucrainean, dosarul comercial, dosarele care ţin de o serie întreagă de dispute pe care administraţia Trump se pregăteşte să le deschidă cu Uniunea Europeană, inclusiv cele legate de reglementarea spaţiului digital şi a inteligenţei artificiale.” Joi premierul britanic Keir Starmer merge la Casa Albă. Care este miza acestei întîlniri? Camil Pârvu : „Este această serie de întîlniri ale europenilor cu preşedintele Trump. Zilele trecute a fost Macron, joi o să fie Starmer, probabil că vineri se duce chiar Zelenski, pentru a încerca să ţină cumva în viaţă această cooperare transatlantică.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Germania după alegeri. Friedrich Merz în căutarea unei coaliții puternice 29:22

منذ 4 أيام29:22

29:22

O prezenţă record s-a înregistrat duminică la alegerile din Germania. 83,5% dintre cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Pe primul loc s-a clasat alianţa lui Friedrich Merz, CDU/CSU, cu 28,5%, pe locul al doilea s-a clasat, cu 20,8%, AfD, partidul considerat de extremă dreapta, condus de Alice Weidel, pe locul al treilea SPD-ul lui Olaf Scholz, cu 16,4% şi pe locul al patrulea s-au clasat Verzii, cu 11,6%. A intrat în Parlament şi partidul de stînga Die Linke, votat de 8,8% dintre alegători. Despre rezultatele alegerilor din Germania şi perspectivele pentru formarea coaliţiei de guvernare vorbim cu Luciana Ghica, conf. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Luciana Ghica : „Succesul extremei drepte este foarte mult legat de social media , într-adevăr, dar într-un fel este legat şi de politica clasică. Ajunge mai aproape de alegător, în sensul că partidul, chiar dacă prin promovarea de mesaje false, de ură, ajunge mult mai aproape de ce-l frămîntă pe alegător, chiar dacă unele dintre aceste probleme sînt complet inventate. Multe dintre partidele tradiţionale, nu doar în Germania, dar peste tot în Europa, din păcate, au pierdut frecvent baza din care s-au format, au pierdut legătura cu alegătorii. Şi asta şi spun alegătorii la urne: cu ce mă reprezintă pe mine?” Spre deosebire de Olaf Scholz, Friedrich Merz (probabil viitorul cancelar al Germaniei) a declarat că nu se va opune livrării de rachete Taurus cu rază lungă de acțiune pentru Ucraina. De asemenea, este deschis pentru discuţii despre un proiect european de apărare. Aici se întîlneşte în opinii cu preşedintele francez Emmanuel Macron. Cît contează poziţionarea Germaniei faţă de un asemenea proiect de apărare europeană? Luciana Ghica : „Contează foarte mult pentru că există o capacitate de producere a armamentului semnificativă în Germania – este unul dintre cei mai mari producători din lume, nu doar din Europa. Şi, teoretic, forţele armate germane sînt printre cele mai importante din Europa. (...) E important să existe acest semnal. Nu ştiu să vă spun ce se va întîmpla, sîntem într-o perioadă extrem de volatilă. Multă vreme am depins pentru chestiuni de securitate de aliatul nostru principal, SUA, care în acest moment nu mai este un aliat pe care ne putem baza, este impredictibil şi, în unele chestiuni, ameninţă să ne fie chiar inamic. Astfel de comportamente vor readuce în prim-plan discuţii despre o armată europeană, despre armament.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Armand Goșu: „Putin n-a reușit să învingă Ucraina. Pare că o va învinge Trump. E descurajant...” 28:46

منذ 5 أيام28:46

28:46

Se împlinesc trei ani de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, timp în care Ucraina a rezistat agresiunii datorită ajutorului din partea statelor occidentale. Între timp Donald Trump a revenit la Casa Albă și a anunțat, încă din campania electorală că va face pace în Ucraina. Dar ce fel de pace? Și cu ce costuri pentru Ucraina? Despre războiul din Ucraina, despre planurile lui Trump pentru pace și consecințele viziunii lui pentru Ucraina și Europa vorbim cu istoricul Armand Goșu. Armand Goșu : „Problema e că Putin nu se mulţumeşte, cum ar vrea Trump, cu 20% din teritoriu. Putin nu gîndeşte în termeni de teritoriu, el nu e agent imobiliar, nu construieşte Trump Towers prin Mariupol. Pur şi simplu Putin doreşte să dispară naţiunea ucraineană, să dispară statalitatea ucraineană. Asta nu înţelege Trump, asta nu înţeleg demnitarii americani.” Oficiali americani și ruși s-au întîlnit la Riad pentru a pregăti negocierile de pace. Fără Ucraina și fără Europa. Ce semnificație are această primă discuție între demnitari americani și ruși? Armand Goșu : „Poate să fie începutul unei frumoase prietenii. Trump văd că vrea să sugereze dinamica unei fructuoase cooperări între Washington şi Moscova. Prezenţa în sală, în spatele delegaţiei ruse, a unui diplomat expert în Arctica sugerează – şi după aceea a şi dat informaţia – că uite, noi avem multe proiecte, pe business. Dmitriev a ieşit, a dat la presă că americanii au înţeles c-au pierdut enorm. Deci dintr-o dată toate păcatele lui Putin au fost şterse, vinovat de începerea războiului, am aflat o zi sau două mai tîrziu, nu mai era Putin, era chiar Zelenski. Deci pur şi simplu s-a întors cu totul lumea pe dos.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Cristina Hermeziu: „M-a preocupat dacă, dincolo de diferențe și de tensiuni, există șansa să se nască o solidaritate umană instinctivă” 27:12

منذ 8 أيام27:12

27:12

Cristina Hermeziu a publicat recent romanul „Nickel”, la editura Cartier. O poveste despre migrația economică, avînd ca fundal o fabrică din Franța unde muncitori francezi și români fac piese pentru industria aeronautică. Povestea este spusă de una dintre românce, o tînără de 30 de ani, care nu și-a terminat studiile la Politehnica din Iași. Aflăm treptat secvențe din povestea ei de viață, din poveștile celorlalți, frînturi de vieți cu dramele și bucuriile lor, cu tragedii și cu speranțe. Ceea ce surprinde de la început este modul de a povesti: fragmentat, sincopat, în propoziții scurte, tăiate cu precizie. Cristina Hermeziu a emigrat ea însăși în 2005 în Franța și spune că a rămas între două lumi. Am stat de vorbă cu ea despre romanul „Nickel” și personajele sale, despre ce înseamnă să trăiești între două lumi, despre dezrădăcinare, dar și despre speranță și solidaritate. Cristina Hermeziu : „Ce m-a interesat pe mine, literar vorbind, în această poveste despre o mînă de muncitori francezi și o mînă de muncitori români care sînt împreună într-un spațiu-timp destul de scurt - și-atunci iau naștere niște frecușuri între ei -, a fost ce formă poate lua această interacțiune mărunțită între mentalități diferite, între viziuni diferite asupra vieții, asupra iubirii dar pînă la urmă extrem de apropiate. Și m-am întrebat dacă, atît de diferiți fiind, se poate naște totuși o anumită solidaritate între ei. Dincolo de diferențe și de tensiuni - că despre tensiuni și concurență între oameni este vorba azi -, m-a preocupat dacă există șansa să se nască o solidaritate umană instinctivă.” Cum ai găsit vocea narativă? Cum ai construit așa, sincopat, din fragmente, din secvențe de viață? Cristina Hermeziu : „În carte e vorba la un moment dat de un covor care se țese din cordele. Cordelele pe care le făceau bunicile noastre sînt niște fîșii tăiate din pantaloni, din bluze pe care nu le mai purtăm. Fîșiile astea se leagă, se fac gheme și ele devin apoi covoare. Pleci de la o realitate, de la fîșii de realitate dar desenul din covor e cu totul altul. Așa cred că se creează și personajul. Cu care te identifici și care nu ești tu. Eu fac toate gesturile personajului meu, odată cu el, dar pe mine nu mă definesc acele gesturi.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural…

1
De la orfelinate la casele de tip familial. Cum ajutăm copiii abandonați să se reintegreze în societate? 28:34

منذ 9 أيام28:34

28:34

Care este situaţia copiilor abandonaţi din România? Ce se poate face pentru ei şi pentru copiii care trăiesc în sărăcie extremă riscînd astfel să fie abandonaţi? În ciuda progreselor în ceea ce priveşte dezinstituţionalizarea, integrarea acestor copii în societate şi problemele de acces la învăţămînt şi la sănătate încă mai caută rezolvare. Asociaţia Hope and Homes for Children Romania îşi propune să închidă toate orfelinatele pînă în 2027, să continue construirea caselor de tip familial pentru copiii separaţi de familii precum şi să prevină destrămarea familiilor din cauza sărăciei. Loredana Matache, Head of Fundraising de la Hope and Homes for Children Romania, ne-a povestit cum lucrează asociaţia pentru unii dintre cei mai vulnerabili copii din România. La sfîrşitul anilor ʼ90, cînd Hope and Homes for Children şi-a început activitatea în România, erau aproape 100.000 de copii în orfelinate, „acele instituţii de tip vechi de care ne aducem aminte cu groază şi am ajuns la mai puţin de 1.000 de copii care trăiesc azi în instituţii de tip vechi” spune Loredana Matache. Şi adaugă: „Bineînţeles că de-a lungul timpului condiţiile s-au îmbunătăţit dar noi luptăm ca aceşti copii să ajungă într-un mediu cît mai apropiat de un mediu familial. În ceea ce priveşte cifrele, cele mai recente ne spun că în fiecare zi un copil este abandonat în spital sau maternitate. (...) În majoritatea cazurilor aceşti copii nu ajung în grija statului pentru că nu au părinţi, sărăcia extremă este cea care duce la separarea copilului de familie.” Hope and Homes for Children a construit 127 de case de tip familial pentru copii. Şi acum o construieşte pe cea de-a 128-a. Acolo se vor muta 11 copii care trăiesc în prezent într-un centru de plasament din Bucureşti. E vorba despre copii cu dizabilităţi. Loredana Matache : „Avem alături de noi colegi care ştiu foarte bine ce au de făcut, de la asistenţi sociali pînă la o echipă tehnică care se ocupă de construcţia acestor case, cît şi oameni care donează şi companii care suplimentează necesarul, pentru că, fiind proiecte de infrastructură vorbim de peste 300.000 sau peste 500.000 de euro, în funcţie de proiect.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Claudiu Degeratu despre declinul relației transatlantice: „Europa e în criză de timp, de soluţii şi de leadership” 28:50

منذ 10 أيام28:50

28:50

Oficiali americani și ruși s-au întîlnit marți, la Riad, pentru a pregăti negocierile privind pacea în Ucraina. Iar președintele francez Emmanuel Macron a convocat pentru miercuri, la Paris, un nou summit de urgență după cel de luni, unde se va discuta despre Ucraina și securitatea Europei. Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, participă la discuții. Ce s-a întîmplat la prima discuţie SUA-Rusia pe tema Ucraina? Cum se conturează legăturile în domeniul apărării și securității dintre Europa și Statele Unite sub noua administrație Trump? Cum se conturează răspunsul european pe tema securităţii? L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare. Claudiu Degeratu : „Discutăm de un fel de declin al relaţiei transatlantice, care încă nu s-a soldat cu decizii militare de natură strategică în urma cărora să se schimbe tot peisajul strategic al Europei şi Europa să simtă că are un deficit major de securitate pentru că aliatul militar american începe să se retragă de aici. Nu am ajuns în această fază. Nu o excludem, dar nici nu putem să spunem că deja se întîmplă. Dar un declin al relaţiei transatlantice este evident la nivel politic. Probabil că va fi declinat şi economic, adică vom avea şi efecte economice legate de războiul taxelor, schimburilor comerciale, escaladarea unor politici vamale. Şi, bineînţeles, pentru Europa înseamnă o presiune mare a timpului pentru a-şi genera un model alternativ european care să compenseze o eventuală retragere americană. (...) Europa e în criză de timp, e în criză de soluţii şi e în criză de leadership. Degeaba adunăm aritmetic bugetele apărării tuturor statelor europene, că asta nu ne ajută să apară peste noapte o capacitate militară europeană de nivelul celei a SUA şi care să compenseze o eventuală reorientare americană majoră. Pe de altă parte, din punct de vedere militar, America nu are cum să se apere în Atlantic fără aliaţi în Europa. Marea problemă a unei eventuale retrageri americane semnificative este că SUA vor trebui să-şi amplifice foarte mult capacităţile naţionale de a apăra toată această zonă atlantică. Pe acolo şi Federaţia Rusă şi China încearcă să desfăşoare activităţi militare şi e greu să gîndeşti apărarea coastei Atlanticului american fără NATO şi fără planurile de apărare din Atlantic dezvoltate de NATO.” Cum vedeţi răspunsul la nivel european? Claudiu Degeratu : „Răspunsul încearcă să se construiască, pentru moment este în faza de căutări febrile, cu puţine şanse de a apărea o schimbare majoră peste noapte. Pentru că nu avem o viziune europeană, ci mai multe, avem o diversitate de agende naţionale şi acest lucru se răsfrînge asupra eficienţiei unor poziţii europene. Indiferent de cum se coagulează poziţia europeană, Donald Trump nu va fi impresionat. Pentru că nu are nici un fel de apetit să interacţioneze cu organizaţii internaţionale precum UE, ONU. Preferă relaţiile bilaterale. Cum traducem noi poziţia europeană în poziţii bilaterale în dialogul cu America va fi chiar mult mai complicat decît ce se face acum la Paris.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
De la München la Paris: cum se redesenează arhitectura de securitate a Europei 28:41

منذ 11 يومًا28:41

28:41

Președintele francez Emmanuel Macron a convocat luni o întîlnire de urgență la Paris cu mai mulţi liderii europeni. Reuniunea a reprezentat o reacție la discuțiile din cadrul Conferinței de Securitate de la München, care au culminat cu declarația trimisului special al lui Donald Trump pentru Ucraina și Rusia privind excluderea Europei de la discuţiile de pace dintre SUA şi Rusia. Ce ar putea face Europa pentru Ucraina în situația în care va fi într-adevăr exclusă de la discuțiile de pace? L-am întrebat pe Marius Ghincea, analist de politică internațională. Marius Ghincea : „Statele europene nu au nici resursele necesare, nici voinţa politică, nici capabilitatea logistică şi politică de a înlocui ceea ce SUA nu mai sînt dispuse să ofere. În acest moment la nivel european avem probleme semnificative în ceea ce priveşte capacitatea industriei noastre de apărare, încă avem probleme politice semnificative cu privire la finanţarea adiţională a armatelor şi a forţelor noastre militare. Sînt partide politice, precum AfD în Germania, pe care domnul J. D. Vance îl promova, care refuză să susţină o creştere a cheltuielilor militare şi chiar susţine o reducere a cheltuielilor militare – ceea ce vine în totală contradicţie cu poziţia cerută de SUA. Iar legat de prezenţa unor forţe de menţinere a păcii, eu am mari dubii că Federaţia Rusă va putea să accepte vreodată vreun acord sau vreun tratat de pace sau de armistiţiu care să implice mobilizarea unor trupe occidentale pe teritoriul Ucrainei.” După 1945 am învăţat cu toţii ce înseamă primatul dreptului internaţional. Şi care sînt principiile ordinii mondiale. Cum poate fi menţinută acestă ordine în condiţiile în care cele două superputeri iau decizii peste capul europenilor? Marius Ghincea : „Ordinea mondială nu mai există. Sîntem într-o perioadă de tranziţie către ceva nou. Ordinea mondială postbelică, care a început în 1945 în Occident, în jurul instituţiilor internaţionale create cu sprijinul SUA, extinse după 1990, ca urmare a sfîrşitului Războiului Rece şi a colapsului blocului comunist şi către celelalte părţi ale lumii care nu beneficiau de ele, inclusiv România, s-a încheiat. (...) Nu ştim ce va urma, există cîţiva parametri prin care am putea să restabilim o formă de ordine a dreptului internaţional, dar pentru asta avem nevoie înainte de orice de lideri politici care să aibă voinţa să facă asta. Or, în acest moment, la nivel mondial, liderii politici care vor să menţină o ordine a dreptului internaţional sînt mult prea slabi şi reprezintă ţări care nu au capacitatea de a se impune la nivel global. Dovadă că statele europene au trebuit să pună presiune, să se scandalizeze pentru a primi, poate, nu ştim încă, un loc la masa negocierilor cu privire la viitorul războiului ruso-ucrainean.” Apasă PLAY ca să asculți interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Securitatea Europei după Conferința de Securitate de la München 27:35

منذ 12 يومًا27:35

27:35

Trimisul special al lui Donald Trump pentru Rusia și Ucraina, Keith Kellogg, a declarat la Conferința de Securitate de la München că Europa va fi consultată, dar nu va lua parte la discuțiile despre încheierea războiului din Ucraina. Aceasta a fost doar una dintre intervențiile intens dezbătute de la evenimentul din capitala bavareză, care s-a desfășurat în perioada 14-16 februarie. Ca reacţie la declaraţia lui Keith Kellogg, preşedintele francez Emmanuel Macron a convocat de urgenţă la Paris o întîlnire între cîţiva lideri europeni pentru a discuta despre securitatea Europei și negocierile de pace care se pregătesc în Arabia Saudită între Rusia și SUA. Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea Europeană”, a participat ca jurnalist la Conferința de Securitate de la München şi explică principalele idei care se desprind în urma acestui eveniment. Robert Lupițu : „Securitatea europeană este la o răscruce de drumuri, la un moment de cotitură, asistăm la acele schimbări epocale pe care diverşi analişti şi lideri le invocau încă de acum cîţiva ani, din timpul primei administraţii Trump. Avem astăzi acest summit la Paris, convocat de preşedintele Emmanuel Macron ca reacţie la ce s-a întîmplat la Conferința de Securitate de la München. Acolo am asistat la un duel de declaraţii şi partituri diferite în ceea ce priveşte administraţia lui Donald Trump, la primul său descălecat în Europa după instalarea în funcţie, şi Europa. Totul a început cu discursul lui J. D. Vance, a cărui esenţă cred că a fost că americanii au o viziune diferită asupra democraţiei decît o au europenii.” Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a vorbit la Conferința de Securitate de la München despre necesitatea construirii unei armate a Europei, a făcut apel la unitate și solidaritate europeană și a fost ferm în privința discuțiilor despre pace: „Nici o decizie privind Ucraina fără Ucraina, nici o decizie privind Europa fără Europa”. E posibilă în acest moment crearea unei armate a Europei? Robert Lupițu : „Volodimir Zelenski se comportă de facto ca un lider din Consiliul European. Pare că e un membru al Uniunii Europene. Asta trebuie să fie linia politică şi strategică: el să fie sprijinit ca să aibă cît mai multă forţă în discuţii şi negocieri. Mi-a plăcut semantica lui Zelenski: forţe armate ale Europei – care nu înseamnă armată europeană. Există la nivelul UE acele grupuri tactice de luptă instituite prin poltica de securitate şi apărare comună, din ultimele două, trei decenii. Ele nu sînt active neapărat însă se pot construi forţe comune ale Uniunii Europene. Dar care sînt ale statelor membre. Fac o scurtă precizare: forţele NATO care participă într-un teatru de operaţiuni sînt forţe naţionale care merg sub steag NATO. Nu există armata NATO, apropo de semantică. Ce avem în cadrul NATO şi ne avantajează şi este cel mai important este o structură militară agilă, capabilă şi instruită, ceea ce în cazul UE nu avem. Şi dacă avem forţe armate şi putem construi acest lucru, trebuie să vedem ce facem cu liniile de comandă şi să nu dublăm NATO, evident.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Andrei Gorzo: „Nu-mi doream deloc să fie genul de memoir în care autorul își ia de guler părinții” 30:58

منذ 15 يومًا30:58

30:58

Un memoir , dar unul special și ingenios construit este volumul lui Andrei Gorzo, „Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie” (Polirom). Povestea de familie și mai ales povestea tatălui - personajul principal - se sprijină pe un fundament literar: romanele cu spioni ale lui Graham Greene. Însăși povestea tatălui are trăsăturile unei istorii cu spioni, cu mult mister și cu multe situații neclare, cu zone de umbră rămase neelucidate: Dan Gorzo, medic legist în anii ’80, este trimis la închisoare după ce participă la autopsia unui ștab din vechea orînduire comunistă, iar după 1989 ajunge în proximitatea unor figuri ale puterii (ca Gelu Voican Voiculescu) și a serviciilor de intelligence . Am stat de vorbă cu Andrei Gorzo despre volumul său, despre figura fascinantă a tatălui și privirea care-l recuperează, iubitoare, dar lucidă, o privire care vede imperfecțiunile. Povestea tatălui se sprijină pe o structură eseistică în care analizezi literatura lui Graham Greene. De ce ai ținut să pui povestea de familie față-n față permanent cu un dublu livresc? De ce nu ai putut să spui doar povestea tatălui și a familiei? Andrei Gorzo : „Pentru că e atît de fantasmagorică, de rocambolescă, de bizară încît mi se părea că e aptă să producă ridicări din umeri așa, de una singură. Aveam nevoie s-o pun în contact cu ceva. Eu nu pot să spun cu autoritate povestea tatălui meu pentru că sînt multe lucruri pe care nu le știu sau nu le știu pînă la capăt sau nu știu dacă sînt așa. Și-atunci povestea nu putea fi decît povestea mea, inclusiv a mea copil, adolescent, cum eram cînd se întîmplau lucrurile astea și-a adultului nu cu mult mai luminat, nu cu mult mai puțin ignorant în care m-am transformat. Deci trebuia să fie povestea mea, a formării mele. Și-aici lecturile mele din adolescență din Graham Greene joacă un rol important, cu atît mai mult cu cît la vremea aia mi se părea că au legătură cu taică-meu, cu ce trăiam, cu ce se întîmpla în jurul meu, cu viața noastră cotidiană.” Privirea cu care te uiți la viața părinților și a familiei tale e o privire lucidă, care încearcă să surprindă mai ales griurile, care nu judecă, nu pune la zid. Andrei Gorzo : „Da, asta a fost intenția. O privire care se dorea în același timp lucidă dar nu resentimentară. Nu-mi doream deloc să fie genul de memoir în care autorul își ia de guler părinții. Nu că alți oameni n-ar fi îndreptățiți să o facă. Dar nu așa văd eu lucrurile. Eu mi-am iubit ambii părinți non-stop. Nu m-a încercat niciodată serios gîndul de a-i repudia de tot, oricît de exasperant și chiar înnebunitor mi s-a părut taică-meu în unele perioade ale vieții lui. Voiam să revendic legătura cu el, nu s-o repudiez. Dar în același timp nici prin cap nu-mi trecea să scriu o hagiografie. Nici nu pot să scriu așa ceva și viața lui chiar nu e material de hagiografie, indiferent cu cîtă afecțiune sau tandrețe ai putea s-o privești. Mă interesa într-adevăr o privire în permanență iubitoare dar care vede scamele și imperfecțiunile.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural…

1
Politică, poluare și climă: viitorul va fi fierbinte! 28:59

منذ 16 يومًا28:59

28:59

13 februarie este Ziua Mondială a Radioului care, anul acesta, are ca temă „Radioul și schimbările climatice”. Cu siguranță vă amintiți temperaturile record de vara trecută, urmate de furtuni și ploi care au provocat inundații devastatoare în numeroase zone din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Despre încălzirea climatică – o temă fierbinte, la propriul și la figurat – vorbim cu activista de mediu Ana-Maria Pălăduș, vicepreședinta asociației REPER21. Ceea ce se întîmplă acum e un fenomen reversibil sau rămînem cu aceste efecte, vom avea în continuare veri cu temperaturi foarte ridicate pentru perioade lungi, furtuni și precipitații în cantități enorme? Ana-Maria Pălăduș : „Evoluţiile climatice sînt destul de ireversibile. Gazele cu efect de seră – dioxidul de carbon, metanul – odată emise, rămîn destul de mult în atmosferă. Mai ales dioxidul de carbon are o durată de viaţă de peste 100 de ani. Şi dioxidul de carbon are ponderea cea mai mare în rîndul gazelor cu efect de seră. Metanul, deşi este mult mai puternic, rezistă 20-30 de ani. Dar noi avem foarte mult dioxid de carbon, astfel încît, şi dacă de mîine nu mai emitem nici o moleculă, o să trăim efectul a ceea ce am emis în ultimii ani. Aşa că probabil în următoarele decenii, chiar dacă de mîine devenim extrem de virtuoşi, o să trăim cel puţin cum trăim acum, cu aceste efecte, poate puţin mai dure. Cum spunea un coleg de-al meu, în 2024 am trăit cea mai răcoroasă vară din cele ce vor urma.” Ce putem face noi, oamenii simpli, pentru a diminua efectele schimbărilor climatice? Ana-Maria Pălăduș : „Sînt cîteva măsuri care, la nivel de amprentă, de gaze cu efect de seră, joacă un rol foarte important: dacă ne propunem ca, din cîteva mese pe săptămînă, să avem două, trei fără carne roşie e foarte bine, dacă ne propunem mai mult mers pe jos şi mai puţină maşină, o excursie în ţară şi nu să bifăm nu ştiu cîte ţări, mai ales pentru două, trei zile, cum se face, deja sînt nişte măsuri de o foarte mare amploare la nivel de impact. Apoi cred că trebuie să e reînvăţăm să fim fericiţi altfel. Să punem mai puţin preţ pe lucrurile materiale – ce marcă am la maşină, ce haine sînt pe mine, cîte haine am, cu cît am umplut coşul – şi mai mult pe partea de relaţii, de timp petrecut cu familia, cu apropiaţii, cu prietenii, cu timp de calitate în natură. Sînt foarte multe studii care arată că, de la un punct încolo – şi e un punct destul de jos, nu trebuie să cîştigăm enorm, de la un punct de unde ne acoperim nişte nevoi de bază – calitatea vieţii nu mai are de-a face cu cît cîştigăm sau cu cît este PIB-ul unei ţări, ci cu calitatea relaţiilor pe care le avem între noi şi pe care le avem cu mediul natural – cît de mult stăm într-o pădure, într-un parc.” Apasă PLAY ca să asculți interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Cum arată peisajul politic din Germania înainte de alegeri? - o discuție cu Valentin Naumescu 26:52

منذ 17 يومًا26:52

26:52

Germania se pregătește pentru alegerile anticipate din 23 februarie. Printre temele care se dezbat intens în campania electorală se numără migrația și ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care se află pe locul al doilea, potrivit sondajelor. Alianța de centru-dreapta CDU/CSU este pe primul loc, pe locul al treilea s-ar situa, conform sondajelor, social-democrații actualului cancelar Olaf Scholz, urmați de verzi. Olaf Scholz și liderul CDU/CSU, Friedrich Merz (posibilul viitor cancelar) au promis că nu vor colabora cu extrema dreaptă pentru formarea noii coaliții de guvernare. În weekend-urile trecute au fost proteste în mai multe orașe din Germania față de înăsprirea legii privind migrația, lege promovată de liderul de centru-dreapta Friedrich Merz cu susținerea primită din partea partidului de extremă dreapta AfD. Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, explică situaţia politică din Germania înainte de alegeri. Valentin Naumescu : „Cea mai arzătoare chestiune este cea a viitoarei coaliţii de guvernare. Creştin-democraţii exclud în acest moment cooptarea extremei drepte la guvernare. Rămîne în discuţie varianta Marii Coaliţii, cum o numesc germanii, Große Koalition (GroKo), între creştin-democraţi şi social-democraţi, dacă aceste două partide împreună vor depăşi 50% în Bundestag. Şi înţeleg că preferinţa creştin-democraţilor este pentru o coaliţie cu două partide, fiind mai uşor de gestionat. Ei ar evita, dacă e posibil, o coaliţie cu trei partide. Dacă nu se poate doar cu SPD, atunci e posibil să intre în discuţie şi verzii, cu aproximativ 13%, arată sondajele astăzi. Aceste trei partide cu siguranţă vor avea mai mult de 50%, doar că apar dezacordurile, diferenţele de viziune. De exemplu, creştin-democraţii vin cu elemente economice de centru-dreapta mai pronunţate, care scad accentul pe politicile ecologiste.” Care este bilanţul cancelarului Olaf Scholz şi ce impact au percepţiile germanilor asupra votului din 23 februarie? Valentin Naumescu : „E clar că e într-o scădere accelerată de popularitate. A fost perceput în general ca o figură slabă din punct de vedere politic, mai ales că în ultimii doi ani economia germană a intrat în recesiune. Nu-i o recesiune pronunţată, au fost scăderi mici, în jur de -1%, -0,5%, dar este neobişnuit pentru societatea germană să se confrunte cu recesiune economică. În plus, a fost chestiunea migraţiei, au fost mai multe evenimente dramatice care au accentuat sentimentul general – să nu ne facem iluzii, nu e doar la nivelul publicului AfD, este la nivelul societăţii germane că ce-i prea mult e deja prea mult şi trebuie stopată în special imigraţia ilegală care, într-adevăr va fi o temă majoră. Am văzut o opinie foarte interesantă în presa germană: că acesta va fi de fapt adevăratul final al epocii Merkel. Pentru că Olaf Scholz, deşi provine din alt partid, de la social-democraţi, a continuat în mare parte politicile erei Angela Merkel, centristă, destul de permisivă privind migraţia din Orient, cu un accent pe politicile verzi.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
Donald Trump vrea să închidă USAID. Ce înseamnă asta pentru țările în curs de dezvoltare? 24:58

منذ 18 يومًا24:58

24:58

Președintele american Donald Trump a cerut ca USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) să fie „suprimată”, acuzînd corupție „la niveluri nemaivăzute vreodată”. USAID are aproximativ 10.000 de angajați care lucrează în SUA și în întreaga lume. Dintre ei doar 611 își vor păstra posturile, ceilalți urmînd să fie concediați. Ce reprezintă USAID şi ce consecinţe va avea desființarea acestui program pentru diverse ţări din lume? Am întrebat-o pe Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent. Ioana Avădani : „Conceptul de ajutor sau de asistenţă internaţională pentru dezvoltare nu este specific Statelor Unite. Toate ţările dezvoltate care sînt în OECD au programe de asistenţă internaţională pentru dezvoltare. Naţiunile Unite, la rîndul lor, au stabilit nişte obiective de dezvoltare. Şi asistenţa aceasta, care poate să fie financiară, de training sau de coaching, vine în sprijinul obiectivelor de dezvoltare stabilite de Naţiunile Unite. Lentila principală a acestor obiective de dezvoltare sînt drepturile omului. Toată mişcarea porneşte de la ideea că accesul la o viaţă decentă, combaterea sărăciei, accesul la servicii de sănătate, siguranţa în societate sînt elemente fundamentale din aparatul drepturilor omului, ca atare acestea sînt domeniile în care funcţionează cel mai adesea asistenţa pentru dezvoltare. USAID a făcut aceste lucruri într-un mandat dat de Congresul american, deci nu este un instrument prezidenţial. Şi cred că vor fi nişte bătălii juridice la care vom asista de departe: dacă preşedintele SUA are dreptul să anuleze printr-un simplu ordin o decizie a Congresului.” Se poate spune că pentru SUA acest program înseamnă şi o formă de a sprijini exportul de democraţie? Ioana Avădani : „Cu siguranţă. Programele USAID din România s-au oprit în 2007, cînd România a intrat în Uniunea Europeană şi atunci, pe bună dreptate, SUA au spus sînteţi în UE, îndepliniţi nişte criterii politice şi economice, nu mai sînteţi o ţară în curs de dezvoltare care să aibă nevoie de asistenţa noastră. Pînă în 2007 (cînd programele USAID din România s-au oprit), o mare parte din programele USAID din România au fost legate de consolidarea mecanismelor democratice. Să luăm de exemplu legea 544 pentru liberul acces la informaţie. Au fost mai multe organizaţii din societatea civilă care au conlucrat ca această lege să fie redactată, adoptată şi implementată în cadrul unor programe sprijinite şi de USAID. Au fost programe de profesionalizarea mediului de afaceri, pentru că şi asta contribuie la o funcţionare democratică, deci o piaţă bazată pe libera concurenţă şi în care oamenii să se concureze în baza unor reguli, nu ca-n Vestul sălbatic – şi asta face parte dintr-un mecanism democratic.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

1
În Georgia, oamenii apără, în stradă, calea europeană 27:46

منذ 19 يومًا27:46

27:46

Protestele din Georgia continuă, în ciuda reacțiilor forțelor de ordine, care au arestat zilele trecute mai mulți protestatari, între care și un lider al opoziției. Din noiembrie, oamenii protestează constant față de decizia partidului de guvernămînt, Visul Georgian, de a suspenda negocierile de aderare la Uniunea Europeană pînă în 2028. Parlamentul georgian a adoptat recent legi care înăspresc regulile privind întrunirile publice și demonstrațiile. Nemulțumirile din societatea georgiană au început mai devreme. După alegerile parlamentare din octombrie 2024, datele oficiale au arătat că partidul Visul Georgian a obținut aproape 54% din voturi și opoziția pro-europeană aproape 38%. O parte considerabilă a opoziției a renunțat la mandatele obținute pentru Parlament acuzînd că votul a fost furat. În ce măsură protestatarii care contestă deciziile partidului aflat la putere sînt reprezentativi pentru societatea georgiană? Ce urmează în Georgia? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale. Ce legitimitate are un parlament în care nu sînt ocupate toate fotoliile? Angela Grămadă: „Legitimitatea este destul de contestată şi tocmai din aceste considerente lumea iese în stradă şi a transformat protestul într-unul continuu. Pe de-o parte avem acea decizie de la sfîrşitul lunii noiembrie, prin care Visul Georgian suspendă toate negocierile cu privire la procesul de integrare europeană a ţării. Dar pe de altă parte avem şi această legitimitate contestată. Dacă ne uităm pe cerinţele celor care ies în stradă şi protestează, ei nu vorbesc doar despre parcursul european, ei vorbesc şi despre lipsa de legitimitate a parlamentului şi despre faptul că preşedintele nou ales în Georgia, la sfîrşitul lunii decembrie (Mihail Kavelaşvili), nu este un preşedinte legitim al Georgiei şi în continuare o consideră pe Salome Zurabişvili ca fiind şeful statului care are mandat şi care a anunţat că va fi de partea străzii pînă vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate.” Cum vedeți evoluția situației din Georgia? Angela Grămadă: „Dacă ţinem cont de ultimele evenimente – înăbuşirea protestelor cu utilizarea violenţei şi dosarele deschise împotriva jurnaliştilor, activiştilor civici sau arestarea liderilor opoziţiei – cred că situaţia ar putea să deraieze într-o direcţie şi mai puţin plăcută pentru georgieni dar şi pentru cei care astăzi sînt vîrful de lance în Georgia, societatea civilă cu tot ce înseamnă ea: oameni care reprezintă cultura, arta, presa independentă, activiştii civici. S-ar putea să fie o îndîrjre foarte mare şi o luptă pe viaţă şi pe moarte în această ţară.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural…

مرحبًا بك في مشغل أف ام!

يقوم برنامج مشغل أف أم بمسح الويب للحصول على بودكاست عالية الجودة لتستمتع بها الآن. إنه أفضل تطبيق بودكاست ويعمل على أجهزة اندرويد والأيفون والويب. قم بالتسجيل لمزامنة الاشتراكات عبر الأجهزة.

الاستماع إلى +500 موضوع

26 subscribers

مشابه لـTimpul prezent

everydrop by Whirlpool Ice and Water Refrigerator Filter 1, EDR1RXD1, Single-Pack , Purple

Bounty Quick Size Paper Towels, White, 8 Family Rolls = 20 Regular Rolls

TERRO T300B Liquid Ant Killer, 12 Bait Stations

المدونة الصوتية تستحق الاستماع

Timpul prezent « » Kapka Kassabova: „În călătoria mea pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni”

Kapka Kassabova: „În călătoria mea pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni”

المدونة الصوتية تستحق الاستماع

مرحبًا بك في مشغل أف ام!

Mighty Patch™ Original patch from Hero Cosmetics - Hydrocolloid Acne Pimple Patch for Covering Zits and Blemishes in Face and Skin, Vegan-friendly and Not Tested on Animals (36 Count)

The Let Them Theory: A Life-Changing Tool That Millions of People Can't Stop Talking About

Amazon Basics Multipurpose Copy Printer Paper, 8.5 x 11 inches, 20 lb, 1 Ream, 500 Sheets, 92 Bright, White

Tubi: Watch Free Movies & TV Shows

The Let Them Theory: A Life-Changing Tool That Millions of People Can't Stop Talking About

مشابه لـTimpul prezent

دليل مرجعي سريع

Timpul prezent « »
Kapka Kassabova: „În călătoria mea pe graniță am învățat să-i ascult cu adevărat pe oameni”